This page is of no relevance to the content of this website. This page contains a protest against the corruption that ravages my country and it's ment for all romanians all over the world.
Prolog
"Patriotism înseamnă sa îţi susţii ţara. Nu înseamna sa îţi susţii preşedintele sau orice alt ofiţer public exceptând pe cei care o servesc ei însăsi în exact aceeiaşi măsură în care ei o fac. Este patriotic sa îl susţii atât cât el îşi serveşte cu eficienţa ţara. Este nepatriotic să nu i te opui în exact aceeaşi masură în care prin ineficienţă, sau din alte motive el nu reuşeşte
în datoria lui de a-şi susţine ţara" - Theodore Roosevelt
Deşteaptă-te, române!
Sunt un tânar român, nici bogat nici sărac, nici prost nici deştept, nici rau nici bun, sunt un român ca toţi ceilalţi. Am supărări, frustrări, dureri şi puţine clipe de fericire nici intense nici persistente. Să spun că "m-am săturat" ar fi un clişeu, m-am săturat de "m-am săturat". Ca mulţi alţii, am trecut de disperare, de nervi şi migrene, am ajuns acolo la marginea raţiunii într-un loc unde singurul lucru care ţi se mai pare normal este ca totul în jurul tău este anormal. Ca orice om am anumite nevoi, unele ordinare, unele importante, altele vitale. Dintre toate acestea o singură dorinţă arzătoare îmi provoacă suferinţa cea mai mare. Spre nefericirea mea sunt unul dintre acei mulţi români care suferă de o “boala” grea, o boala ce odată făcea ravagii în sufletele a milioane de români şi care in zilele noastre îşi mai face înca simţită prezenţa printr-o senzaţie persistentă şi inexplicabilă de nefiricire urmată frecvent de către un suspin, doua. Suntem cu toţii apăsaţi de aceste simptome ce ne provoacă suferinţă. Români, boala aceasta se numeşte lipsa de onoare, o boală cunoscută să provoace complicaţii severe precum lipsa respectului de sine, a moralitaţii şi a eticii. Români, această boală vă chinuie, vă provoacă dureri, zi de zi, an de an. Ne doare cumplit să mergem cu capul plecat pe străzi, ne doare atunci când mergem "la cules" in Spania, ne doare atunci când mergem în Bulgaria pe litoral, ne doare atunci când străinii vin să ne viziteze în Budapesta. Uitaţi-vă în jur, ne chemăm unul pe celălalt cu "boule" şi "prostule", ne plângem de milă pentru că nu avem bani nici de mâncare, ne este rusine să spunem că suntem români in faţa străinilor, ne zvârcolim pe pamânt ca nişte viermi in convulsii. Românule, deşteaptă-te! Ridica-ţi privirea din pământ! Nu eşti un vierme, nu te lăsa călcat în picioare! Calcă-i tu în picioare pe EI! Aminteşte-ţi că tu ai puterea de a schimba totul în jurul tău. Nu exista forţă mai mare decât cea a voinţei tale. Ridică-te! Atunci când eşti la pămînt, nu poti să ripostezi, iar tu trebuie să lupţi, nu pentru ca ai buzunarele goale, nu pentru ca mănânci ciorbă de cartofi zi de zi, nu pentru tine, pentru pământul de sub picioarele tale. Ridică-te şi luptă aşa cum au luptat cei dinaintea ta pentru ţarâna pe care calci în fiecare zi. Aprinde acea torţă din inima ta încă o dată şi luptă împreună cu semenii tăi pentru a-ţi căpăta inapoi ţara, onoarea, demnitatea. Nu-ţi intoarce spatele, nu închide ochii, aceasta este ţara ta, si şti că încă mai simţi acea "strânsoare" în piept şi lacrima din colţul ochilor atunci când auzi "Deşteaptă-te, române!". Ştiu, îţi este greu. Prea mult timp ai zacut lovit. Îţi întind o mână! Apuc-o! Ridică-te! Ajută-l şi pe cel de lângă tine să se ridice. Vom mărşăluii împreună din nou pe străzi, vom juca iar Hora Unirii, de data aceasta pentru reunirea voinţei noastre. Nimic nu ne va sta în cale, iar EI se vor cutremura. EI vor realiza că puterea este în braţele noastre, în sîngele nostru. EI se vor pleca în faţa noastră şi dacă ni se vor opune vor fi călcaţi. Deşteaptă-te, române!
Epilog
Singurul inamic în calea idealurilor noastre suntem noi înşine, dacă ne invingem temerile, nimic nu ne poate sta în cale. “Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ.“
Române, nu uita niciodata de imnul naţiunii tale, adu-ţi aminte de el de fiecare data când te simţi lovit, când crezi că nu mai poţi continua. Ridică-ţi fruntea si respectă-te pe tine şi pe semenii tăi. Suntem dezbinaţi, ne luptăm între noi, şi EI îşi fac de cap, numai uniţi putem să stârpim pentru totdeauna rădăcinile corupţiei ce ne subjugă şi se hraneşc cu suferinţa şi sângele nostru. Fă primul pas, reânvaţă ce înseamna onoarea şi respectul. Ajută-l şi pe cel de lânga tine să înţeleagă. Să speri nu este de ajuns, păşeşte cu încredere.
Deşteaptă-te, române! ( Andrei Mureşanu 1816 - 1863 )
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian.
Înalţă-ţi lata frunte şi cată-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinicii sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii.
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţă-n libertate ori moarte" strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi.
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători.
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.
N-ajunge iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne de Domnul că vii nu oprimim.
N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri.
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri.
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ.
